Designul unei şcoli: învăţând ştiinţele în afara clasei Inspire article

Tradus de Anca Tamaş. Cum poate influenţa arhitectura unei şcoli procesul de predare-învăţare? Allan Andersen,directorul şcolii Ørestad Gymnasium din Copenhaga, le explică lui Adam Gristwood şi Eleanor Hayes.

Dacă faci un tur al şcolii Ørestad Gymnasium^w1 din Copenhaga, Danemarca, şcoala secundară superioară te uimeşte arhitectura neobişnuită a şcolii. Pe măsură ce urci pe scara de lemn în spirală ce leagă diferitele părţi ale şcolii, poţi vedea elevii stând comod în fotoliile portocalii şi discutând temele de clasa în “zonele de învăţare” speciale.

Poţi întâlni o echipă ce creează un film ca produs final al celui mai recent proiect media, sau o oră de ştiinţe în care se face disecţia broaştelor într-un spaţiu deschis. Sunt doar câteva săli de clasa tradiţionale şi cu siguranţă nu există un birou al directorului.

“Designul clădirii încurajează profesorii să organizeze lecţii care să implice elevii mai mult” explică Allan Andersen, directorul şcolii. “Ideea este ca profesorii să vorbească mai puţin şi, sperăm noi, elevii să muncească mai mult, să se implice activ, sŢ comunice şi să îşi împărtăşească cunoştinţele”

În cei patru ani care au trecut de la finalizarea clădirii şcolii(ai cărei elevi au între 16 şi 19 ani), şcoala a devenit cea mai populară din Danemarca. Conceptul şcolii se referă la o temă care include fiecare disciplină, de la media, comunicare şi cultură ( care reprezintă profilul şcolii) la limbile străine, matematică şi ştiinţe-şi de aceea arhitectura clădirii are mare importanţă. Şi este o formulă de succes.

“Probabil că elevii nu învaţă mai mult în ceea ce priveşte conţinutul tradiţional al disciplinelor, dar învaţă cu siguranţă mai mult despre cooperare, despre modul de a se exprima şi de a utiliza noile tehnologii”-spune Allan. “De exemplu, media şi comunicarea fiind punctele tari ale şcolii, profesorii încearcă să predea ştiinţele într-o abordare nouă. Ei folosesc multe prezentări video şi laboratoare virtuale. În locul rapoartelor tradiţionale legate de experimente, elevii pot crea fişiere digitale-audio şi video postate pe Internet sau să creeze campanii de publicitate în colaborare cu organizaţiile sau industriile locale. Mulţi elevi care aveau dificultăţi în a scrie despre ştiinţă, găsesc că e mult mai uşor să discute despre ştiinţă. Şcoala funcţionează doar de patru ani, aşa că încă nu pot dovedi, dar eu cred că elevii noştrii au la sfârşitul studiilor competenţe greu de obţinut în alte şcoli.”

Şi predarea profită de spaţiile de lucru inovative, care pot adaptate conform cerinţelor diferitelor lecţii, ceea ce are beneficii speciale în orele de ştiinţe. “Având la dispoziţie o clădire a şcolii concepută pentru a permite elevilor să lucreze independent, profesorii pot abandona stilul tradiţional în care profesorul este cel care face aceleaşi experimente chiar şi 30 de ani şi în schimb pot adopta o manieră stimulativă de predare.

O importanţă egală o reprezintă interacţiunile, modul de interrelaţionare dintre elevi şi profesori care nu se mai fac în coridoare strâmte ci în largi spaţii centrale, prin aceasta se întăresc interdisciplinaritatea şi personalizarea; iar interrelaţiile sociale au devenit o componentă cheie a educaţiei şi chiar nucleul şcolii.

“Ideea este ca interrelaţionarea dintre elevi şi profesori ar trebui să se mute de la stadiul de autoritarism la cel de cooperare,” explică Allan. “Ştiind că în jurul lor sunt profesori care îi pot sprijini în munca lor, elevii au devenit mai responsabili cu ceea ce învaţă.”

Avem planuri să creem în şcoală spaţii private în care profesorii să îşi “reîncarce bateriile”, dar vom păstra viziunea asupra modului de organizare a procesului de predare-învăţare. “Şcoala a devenit cumva o emblemă,” explică Allan. “Într-o zi de şcoală obişnuită este o experienţă memorabilă doar să te plimbi prin şcoală şi să vezi tot ceea ce se petrece. În şcolile tradiţionale totul se petrece în spatele uşilor închise, dar aici totul este la vedere. “

În aprilie 2011, şcoala Ørestad Gymnasium a fost gazda festivalului internaţional “Science on Stage”-Ştiinţa pe scenă, o reţea a profesorilor de ştiinţe europeni (Hayes, 2011). Arhitectura spectaculoasă a şcolii a asigurat un cadru perfect pentru schimburile de idei între cei mai buni 350 de profesori de ştiinţe europeni.

În aprilie 2013 va avea loc următoarea ediţie a festivalului internaţional Science on Stage în localitatea Słubice-Frankfurt (Oder) situată la graniţa germano-polonă, cu profesori din 27 de ţări împărtăşind cele mai inovative idei de predare în ateliere de lucru, performanţele cele mai importante şi festivalul/târgul de predare. Fiecare ţară va fi reprezentată de o delegaţie a profesorilor selecţionată în faza naţională a festivalului.

Partciparea delegaţiilor este gratuită. Pentru a intra în competiţia naţională contactaţi organizatorii naţionali pentru că în unele ţări selecţiile au început deja. Există şi un număr limitat de participanţi, în afara delegaţiilor, care vor plăti o taxă de înregistrare. Accesaţi pentru mai multe amănunte website-ul Science on Stage Europe website^w2.

Download

Download this article as a PDF