Supporting materials
Cum preparăm suc de varză (Word)
Cum preparăm suc de varză (Pdf)
Download
Download this article as a PDF
Tradus de Gabriela Cîrstea. În Suedia locuiește o dragoniță mică şi verde pe care o cheamă Berta. Ea invită copiii să o însoţească în aventurile ei în Ţara Dragonului - toate acestea având ca subiect chimia.
Pentru a familiariza mai uşor copiii cu vârste cuprinse între 4 şi 8 ani cu subiecte ştiinţifice, la Centrul ştiinţific NAVET din Borås, în Suedia, am creat dragonița Berta. Personajul Berta este o păpuşă de mână care, pornind de la poveşti, îi învaţă pe copii să păşească în minunata lume a chimiei, cu ajutorul experimentelor. Primele poveşti despre Berta au avut un succes atât de mare, încât au fost reunite într-o carte publicată în 2010 și intitulată: Cartea de experimente a Bertei: poveşti pasionante despre chimie din Ţara Dragonului. Între timp a apărut o a doua carte a Bertei
Toate activităţile Bertei au drept scop promovarea înţelegerii şi utilizării chimiei în viaţa de zi cu zi, prin folosirea unor materiale obişnuite, cu care suntem toți familiarizaţi. Aceste materiale nu sunt toxice, majoritatea putând fi procurate uşor din magazine alimentare, astfel încât copiii le pot mânui fără să fie nevoie de aparatură de laborator complicată sau costisitoare.
Experimentele abordează diferite subiecte de chimie – cum ar fi soluţii, gaze, acizi şi baze – şi sunt astfel concepute încât să poată fi făcute nu numai în centrele ştiinţifice sau în şcoli, ci şi acasă.
Toate activităţile Berta au fost realizate cu copii, de mai multe ori pe parcursul anilor, pentru a avea certitudinea că ele sunt interesante şi uşor de realizat. Atunci când alegem activităţi pentru Berta şi tinerii ei prieteni experimentatori, avem în vedere următoarele elemente cheie:
– Siguranţă: pot copiii experimenta în siguranţă cu ingredientele, chiar dacă unele dintre ele ajung în final să fie gustate (nu are importanţă că sunt rele la gust – trebuie să fie comestibile pentru ca ei să afle acest lucru)?
– Atractivitate pentru copii: sunt rezultatele amuzante, destul de clare încât să poată fi văzute sau pipăite şi oarecum neaşteptate sau chiar uimitoare?
– Explorare: propune chimia întrebări interesante, care vor conduce la noi experimente şi experienţe?
Este de asemenea nevoie să existe un element de interacţiune cu ceilalți, deoarece adeseori așa învăţăm cel mai mult. Unele dintre experimente reuşesc cel mai bine atunci când sunt realizate cu un grup mare de copii reuniţi într-o activitate comună, care discută, tatonează și amestecă treptat ingredientele; alte experimente se pretează mai bine la realizarea în grupuri de câte doi sau în grupuri mici.
În acest articol descriem trei activităţi îndrăgite care sunt tipice pentru stilul Bertei. Deşi experimentele sunt diferite, ele au o proprietate comună, în sensul că transformă obişnuitul în fascinant.
Grupa de vârstă: 4-8 ani
Când adăugăm apă, bicarbonatul de sodiu şi acidul citric se dizolvă în apă şi declanşează reacţia chimică. Se degajă astfel bioxid de carbon şi se aude un sunet specific în timp ce gazul se răspândește în vas.
Bioxidul de carbon este mai dens decât aerul ambiant, deci nu se îndepărtează integral, dar sunt şanse ca el să scape dacă în aer sunt turbulenţe (şi, fiind incolor, este greu să-l vedem împrăştiindu-se). De aceea acoperim vasul cu hârtie şi nu îndepărtăm hârtia decât când gazul s-a format integral şi totul este pregătit pentru bulele de săpun. Acestea conţin aer, deci densitatea lor este mai mică decât cea a bioxidului de carbon; prin urmare, ele plutesc pe stratul de gaz, dovedind că el există şi arătând limita acestuia.
Dacă o bulă de săpun pluteşte o perioadă, veţi vedea că volumul ei se măreşte lent în timp. Explicaţia este că bioxidul de carbon pătrunde în bula de săpun mai repede decât iese aerul din ea. Astfel, bula devine mai grea şi, în cele din urmă, ea va ajunge pe fundul stratului de gaz.
Ce se întâmplă dacă bioxidul de carbon se formează într-o pungă de plastic?
Grupa de vârstă: 4 – 8 ani
Majoritatea fructelor citrice întregi plutesc în apă, dar când ele sunt decojite, situaţia se schimbă. Fructele intacte plutesc datorită marilor cantităţi de aer înmagazinate în pieliţa albă, spongioasă, care le conferă o densitate mai mică decât cea a fructelor decojite. Dacă este îndepărtată coaja într-o singură bucată, aceasta poate fi îmbrăcată sau scoasă de pe fruct asemeni unei veste de salvare, care, în mod evident, este cea care face diferenţa în capacitatea de plutire a fructului.
Este interesantă din acest punct de vedere diferenţa dintre lămâi şi lămâi verzi. Densitatea ambelor tipuri de fructe este foarte apropiată de cea a apei. Cu toate acestea, lămâile verzi se scufundă totdeauna, deoarece densitatea lor este puţin mai mare decât cea a apei (deoarece nu au aproape deloc pieliţă albă), în timp ce lămâile uneori plutesc, iar alteori se scufundă, în funcţie de cât de multă pieliţă are fructul.
Ce se va întâmpla dacă repetăm experimentul cu alte fructe şi legume?
Bicarbonatul de sodiu sub formă de pudră de pe fundul vazei conţine aer captiv. Când se toarnă deasupra ulei vegetal, aerul formează bule care se ridică la suprafaţă. Varza roşie şi afinele conţin coloranţi naturali sensibili la variaţiile de aciditate, aceştia modificându-şi culoarea în roşu când sunt amestecaţi cu suc de lămâie, care este acid (pH 3). Picăturile roşii de suc se scufundă în uleiul vegetal deoarece ele sunt formate în mare parte din apă, a cărei densitate este mai mare decât cea a uleiului. Când sucul acid atinge bicarbonatul de sodiu, are loc o reacţie chimică în care rezultă bioxid de carbon (gaz), iar sucul îşi micşorează aciditatea. (Bicarbonatul de sodiu este alcalin la dizolvarea în apă, astfel că el neutralizează acidul când reacţionează cu acesta.)
Bulele mai mari de bioxid de carbon se ridică rapid la suprafaţa uleiului, iar cele mai mici se adună pe suprafaţa picăturilor de suc, ridicându-le şi pe acestea la suprafaţă. Odată gazul eliberat la suprafaţă, picăturile de suc se scufundă din nou spre fundul vasului, de unde captează din nou gaz rezultat în reacţie şi se ridică din nou la suprafaţă. Ele devin de asemenea tot mai alcaline de fiecare dată, fapt care se vede din revenirea la culoarea iniţială: roşu – violaceu sau albastru.
Observaţi câte culori diferite puteţi obţine doar prin adăugarea unor cantităţi diferite de suc de lămâie şi bicarbonat de sodiu la sucul de afine şi/sau de varză roşie.
De regulă, în învăţământul primar nu sunt predate lecţii de chimie, mai ales în primii ani. Această lucrare ilustrează câteva activităţi originale şi interesante şi propune o metodă alternativă de predare a chimiei, astfel încât fiecare elev să poată participa şi înţelege. Nu cred că în Cipru sunt mulţi profesori care să includă chimia în activităţile lor cu clasele I-IV din ciclul primar. Acest articol ar putea fi un punct de pornire în schimbarea abordării tradiţionale, invitând elevii claselor mici să participle la lecţii amuzante şi pasionante. Cu toate acestea, este important ca aceste activităţi să nu fie folosite doar ca experimente de tip“show-and-tell” (arată şi povesteşte). Profesorii trebuie să fie temeinic pregătiţi pentru discuţiile care urmează după aceste activităţi, în sensul perspectivei didactice a lecţiei. De exemplu, întrebările adresate de profesor, discuţiile dintre elevii aceluiaşi grup şi explicaţiile care decurg din aceste discuţii (cu ajutorul profesorului) constituie partea cheie a experimentului. Acestea nu sunt furnizate în acest material, fiecare profesor având libertatea de a le pregăti.
Christiana Th. Nicolaou, Universitatea din Cipru
Cum preparăm suc de varză (Word)
Cum preparăm suc de varză (Pdf)
Download this article as a PDF