Tineri cercetători pe culmi: câştigătorii premiului EIROforum Inspire article

Tradus de Mircea Băduţ. Courtney Williams, câştigătoare a premiului CERN la Concursul Uniunii Europene pentru Tineri Cercetători 2009, relatează despre experienţele ei şi ale celorlalţi câştigători ai premiilor EIROforum.

În septembrie 2009, în Palatul descoperirilor (Palais de la découverte) din Paris, Franţa, s-au întâlnit 132 de tineri cercetători din Europa, cu vârste între 14 şi 21 de ani, pentru cel de-al XXI-lea Concurs al Uniunii Europene pentru Tineri Cercetători (European Union Contest for Young Scientists – EUCYS)^w1 (vedeţi Rau, 2009). Ca parte a concursului, participanţii şi-au prezentat proiectele proprii, din diverse domenii ale ştiinţei, şi au concurat pentru premii în timp ce “degustau” câte ceva din cultura unanim recunoscută a Parisului şi în timp ce se cunoşteau între ei. Pe lângă premiile principale din partea Uniunii Europene, în fiecare an sunt acordate o serie de premii speciale, inclusiv câte o vizită de o săptămână la instituţiile EIROforum^w2 – un grup de şapte (acum opt) organizaţii de cercetare de prin Europa, incorporând unele dintre cele mai uimitoare ştiinţe. Fiind unul dintre norocoşii câştigători ai premiilor din 2009, vă voi relata din experienţele mele şi ale altor patru câştigători ale premiilor EIROforum din acel an.

Kristina Aare – studierea bacteriilor în apele poluate

“Interesul meu pentru ştiinţă a început în şcoala secundară, cu accent pe biologie şi chimie, şi m-a condus la participarea cu succes la o serie de competiţii naţionale din Estonia. Principala pasiune fiind biochimia, am decis să lucrez la proiectul care avea să câştige premiul Laboratorului European de Biologie Moleculară (European Molecular Biology Laboratory – EMBL^w3) la EUCYS.”

Cercetarea Kristinei a fost dedicată problemei poluării cu petrol. Ea a studiat Pseudomonas putida, o baterie de sol care manifestă o toleranţă extrem de înaltă la fenol, toluen şi la alţi solvenţi organici existenţi în petrol.

Kristina este acum nerăbdătoare să viziteze EMBL în Heidelberg, Germania, unde va înţelege mai profund multe lucruri.

Jake Martin – dezvoltând noi metode de obţinere a combustibilului

Jake a făcut jumătate din ocolul Pământului, venind din Auckland, Noua Zeelandă, pentru a concura la EUCYS, şi mai apoi încă o jumătate de ocol al planetei pentru a vizita laboratoarele EFDA-JET^w4.

Jake, având acum 19 ani, a concurat în competiţii ştiinţifice încă de la vârsta de 14 ani. Proiectul său pentru EUCYS a constat într-un gazeificator pe care l-a şi construit – o instalaţie care transformă lemnul într-un gaz combustibil ce poate alimenta un motor obişnuit cu combustie internă. Un alt produs al gazeificatorului său este biocărbunele, un tip de cărbune (mangal) obţinut prin piroliza biomasei.

Totuşi, principala întrebuinţare a biocărbunelui nu este cea de combustibil, scopul lui fiind mai degrabă să absoarbă bioxidul de carbon din atmosferă. Premiul lui Jake a constat şi dintr-o vizită la EFDA-JET, aceste laboratoare fiind şi ele în căutare de metode alternative pentru generarea de energie: aici este singurul experiment de fusiune operaţional capabil să genereze efectiv energie. Cu această ocazie Jake a primit sfaturi şi informaţii de la cercetătorii care lucrează acolo, şi a înţeles mai multe despre rolul jucat de cooperarea internaţională în ştiinţa europeană.

Damian Steiger – construind un accelerator de particule miniatural

“Proiectul meu a fost să concep şi să construiesc un mic ciclotron, suficient de miniaturizat să încapă pe un birou. Aşa că am încercat să aplic cât mai multe tehnologii noi la proiectul primului ciclotron, construit în anii 1930. Cu proiectul meu am arătat o metodă de construire a ciclotroanelor miniaturale cu tehnologie de vârf şi la cost redus. În viitor unele dintre cunoştinţele aplicate aici ar putea fi folosite la construirea de ciclotroane compacte pentru aplicaţii medicale sau pentru cercetarea materialelor.”

Pentru premiul primit, Damian a vizitat ESRF (European Synchrotron Radiation Facility)^w5 dar şi Institutul Laue Langevin (ILL)^w6 în locaţia lor comună din Grenoble, Franţa, unde a vizitat laboratoarele şi camerele de control. “Cel mai mult mi-a plăcut vizita la reactorul ILL”, spune el. “Licărirea albastră a reactorului , dată de efectul Cerenkov, a fost impresionantă. Acum studiez fizica la ETH Zürich, Elveţia, şi – graţie vizitei la ESRF şi ILL – mi-am format o mai bună idee privind domeniul în care vreau să lucrez mai departe.”

Julian Petrasch – urmărind asteroizi de la calculator

În proiectul său câştigător, “Simulator de aliniere cerească – determinarea optimizată a poziţiei planetelor mici” (‘Sky Alignment Simulator (SAMS) – improved determination of minor planet positions’), Julian Petrasch din Germania a realizat un software pentru determinarea mai precisă a poziţiei asteroizilor. Tânărul de 17 a folosit un nou algoritm software pentru a fixa poziţiile a 20 de asteroizi şi a două sonde spaţiale. El relatază că anumite publicaţii ale Observatorului din Berlin au folosit deja date procesate cu această nouă metodă.

Câştigând premiul ESO, Julian a beneficiat de o călătorie de neuitat la Observatoarele Europene din emisfera Sudică (ESO)^w8 din Chile, între 7 şi 13 februarie 2010.

“A fost ceva uimitor să mă pot plimba printre aceste telescoape gigant şi să văd cum acele maşini imense pot fi controlate şi mutate cu mare precizie, de către un singur om”, spune el după vizitarea Observatorului din Paranal. Julian, care a devenit astronom amator încă de la şase ani, a fost impresionat profund de atmosfera din Chile, de natura de acolo, de distanţele enorme şi de liniştea strivitoare din deşert.

Julian Petrasch vizitând Observatorul din Paranal, Chile

Spre deosebire de alţi concurenţi, pentru mine EUCYS a fost prima expoziţie internaţională de ştiinţă la care am participat. Proiectul meu – “Ascultarea particulelor fantomă: experimentul acustic al razelor neutrinice cosmice” (‘Listening for ghost particles: the acoustic cosmic ray neutrino experiment’) – are două componente: analizarea zgomotului de fond preluat de la un detector subacvatic de neutrini, şi simularea impulsurilor acustice pe care neutrinii cu energie ridicată îi fac atunci când intră în apă.

EUCYS a fost o experienţă extraordinară şi una dintre cele mai memorabile săptămâni pe care le-am avut vreodată – aceasta în afara câştigării premiului.

S-a întâmplat să primesc premiul CERN^w7 (Laboratorul European pentru Fizica Particulelor Elementare – “Conseil Européen pour la Recherche Nucléaire”), iar când am vizitat institutul, în vara aceasta, am fost încântată să aflu cum funcţionează diverşii senzori şi să dialoghez cu oameni din diferite departament, inclusiv cu responsabili mass-media, cu directorul general şi cu inginerii. Călătorind acolo mi s-a întărit dorinţa de a lucra în astrofizica neutrinilor şi sunt nerăbdătoare să mă întorc la CERN!

Alţi premianţi ai concursului EIROforum

Un alt câştigător al concursului EUCSYS 2009 a fost Ana Şvetsova, din Rusia. Ana – proiectanta unui vehicul destinat deplasării pe suprafaţa planetei Venus – a obţinut premiul Agenţiei Spaţiale Europene (European Space Agencyw9^w9). Ea ne-a prezentat proiectul printr-o înregistrare video on-line^w10.

Odată cu ediţia 22 a concursului EUCYS, derulată în 2010 la Lisabona, Portugalia (vedeţi Rau, 2011), a crescut şi numărul tinerilor cercetători care au vizitat organizaţiile membre ale EIROforum.

References

• Rau M (2009) Descoperiri in Paris: Concursul European al tinerilor cercetatori. Science in School 13: 6-9. www.scienceinschool.org/2009/issue13/eucys09/romanian
• Rau M (2011) Minţi tinere în cercetarea ştiinţifică: Concursul Uniunii Europene pentru Tineri Cercetători 2010. Science in School 18: 13-16. www.scienceinschool.org/2011/issue18/eucys2010/romanian

Web References

• w1 – Aflaţi mai multe despre Concursul Uniunii Europene pentru Tineri Cercetători prin web-site-ul: http://ec.europa.eu/research/youngscientists
• w2 – Pentru a afla mai multe despre EIROforum şi despre organizaţiile ştiinţifice componente, vedeţi: www.eiroforum.org
• w3 – Web-site-ul EMBL poate fi găsiti aici: www.embl.org
• w4 – Pentru mai multe detalii despre EFDA-JET, vedeţi: www.jet.efda.org
• w5 – Vizitaţi web-site-ul ESRF pentru mai multe informaţii: www.esrf.eu
• w6 – Pentru a afla mai multe despre ILL, vedeţi: www.ill.eu
• w7 – Pentru mai multe informaţii despre CERN, vedeţi: www.cern.ch
• w8 – Aflaţi mai multe despre ESO on-line, prin: www.eso.org
• w9 – Informaţii despre ESA se pot găsi pe web-site-ul: www.esa.int
• w10 – Pentru a urmări-o pe Ana Şvetsova explicând proiectul (în limba engleză şi cu subtitrare în limba franceză) vedeţi web-site-ul www.universcience.tv sau folosiţi web-link-ul direct: http://tinyurl.com/5vy9yub

Resources

• Raportul complet al vizitei lui Courtney la CERN şi al experienţei ca participant la competiţia EUCYS poate fi citit pe blogul ei http://ysjournal.com/2011/09/my-week-at-cern/
• Într-un articol din revista Symmetry, Courtney descrie cum a devenit pasionată de fizică www.symmetrymagazine.org/cms/?pid=1000859
• Pentru a afla mai multe despre instituţiile membre ale EIROforum, consultaţi:

  • EIROforum (2010) EIROforum: introducing the publisher of Science in School. Science in School 15: 8-17. www.scienceinschool.org/2010/issue15/eiroforum

Institutions

Author(s)

Courtney Williams studiază fizica teoretică la Colegiul imperial din Londra (Imperial College London), Marea Britanie. Interesul ei principal rezidă în fizica neutrinilor şi în ştiinţa comunicaţiilor. Ea a lucrat la Universitatea din Sheffiled şi în Laboratorul Rutherford Appleton, scriind şi articole pentru publicaţii precum IoP Interactions, E&T Education and Symmetry. Este implicată în promovarea fizicii pentru tineri, ca ambasador al British Science Association CREST Alumnus, Ignition Creative Spark and STEM. Web-site-ul ei personal poate fi găsit la http://courtneywilliams.co.uk.

License

CC-BY-NC-ND

Download

Download this article as a PDF